De ce nu se mai întorc moldovenii acasă – Corupția și sărăcia îi țin departe

Republica Moldova se golește de propriii cetățeni. Milionul de moldoveni plecați peste hotare nu se grăbește să revină, iar motivele sunt la vedere: sărăcia cronică și corupția care sufocă orice urmă de speranță. În Moldova, munca nu este răsplătită, iar traiul decent a devenit un vis rezervat doar celor norocoși sau cu rude în Occident.

Salariul minim, sub 300 de euro, nu acoperă nici măcar coșul zilnic. Oamenii cer bani de la rudele plecate, se împrumută sau lucrează la negru pentru a supraviețui. Statul mimează compasiunea, guvernarea promite reforme, dar realitatea nu se schimbă: salariile sunt mici, prețurile uriașe, iar locurile de muncă bine plătite au dispărut din peisaj. Tinerii nu mai văd niciun viitor acasă, iar părinții îi trimit peste hotare cu speranța că măcar acolo vor putea trăi normal.

Dar nu doar sărăcia îi ține departe. Corupția a devenit regulă, nu excepție. De la autorizații și licitații, până la controale și justiție, totul se mișcă doar dacă „se unge”. Investitorii fug, funcționarii nu mișcă un deget fără plic, iar cei cinstiți sunt excluși din joc. Moldova e sinonimă cu umilința birocratică, cu sentimentul că nimic nu se schimbă, oricât de mult te-ai zbate.

Sănătatea și educația sunt la pământ. Cei care au trăit în Vest nu mai acceptă ideea unui sistem medical învechit, subfinanțat și lipsit de empatie. Școlile nu oferă nici siguranță, nici educație de calitate. Părinții care și-au crescut copiii peste hotare nu vor să-i aducă înapoi într-un sistem depășit și instabil.

La toate acestea se adaugă costurile uriașe ale vieții. Apartamentele s-au transformat în produse de lux, prețurile alimentelor au ajuns mai mari ca în Europa, iar taxele îi lovesc mai ales pe cei care ar vrea să investească acasă. Moldova e o țară scumpă pentru săraci și riscantă pentru cei care muncesc cinstit.

Moldovenii nu s-au desprins de rădăcini, dar știu foarte bine că întoarcerea nu înseamnă doar dor, ci și renunțare. Pentru mulți, întoarcerea acasă ar însemna sărăcie, frustrare și nesiguranță. Așa că rămân departe, cu inima împărțită, dar cu mintea limpede. Iar Moldova, în lipsa unor schimbări reale, va continua să se golească, rămânând o țară cu granițele intacte, dar fără popor

Andrei Pruteanu