Într-o declarație TV despre pașapoartele diplomatice deținute de lideri transnistreni, vicepremierul și ministrul de Externe Mihai Popșoi a folosit o construcție care a atras mai multă atenție decât subiectul în sine: „Este sala delegaților oficiale, care este alături acolo, pentru funcționarii de stat ai Republicii Moldova. (…) Nu îmi imaginez cum să semnez eu un pașaport diplomatic pentru cineva care nu reprezintă statul Republica Moldova, dar reprezintă o careva entitate auto-intitulată și nu mai știu cum.”
Problema nu e doar stilistică. Termenul „careva” se utilizează, în limba română literară, aproape exclusiv pentru persoane, nu pentru structuri abstracte. Lipit de „entitate”, el trădează un regionalism frecvent în spațiul pruto-nistrean, influențat de limba rusă. În limba română, astfel de construcții – „o careva entitate”, „un careva document” – sunt considerate greșite și inacceptabile în discursul public.
Pe scurt, „careva” este un pronume de întărire/indefinit care apare corect doar în formulări precum: „careva dintre voi”, „știe careva?”, „a venit careva?” – toate având ca referință ființe umane, nu instituții.
Orice elev care ia bacalaureatul ar ști să evite o astfel de exprimare. Dar la Mihai Popșoi, impresia e alta: nu doar că nu stăpânește bine limba română, ci mai grav – pare să gândească în rusă și traduce greșit în funcție de context.




